Structură ce cuprinde ovarul, trompa uterină și țesuturile conjunctive din apropiere. Termenul se folosește în urma unui consult ginecologic. Anexe normale- se referă atât la trompele uterine cât și la ovare
Glande mici în apropierea deschiderii vaginului cu rol în lubrefierea vulvei.
Ligament cu rol în susținerea uterului în cavitatea pelvină. O laxitate a ligamentului larg este cel mai frecvent asociată cu prolapsul uterin
Partea inferioară a uterului care se deschide în vagin.
Un organ senzitiv situat în vârful vulvei, important pentru plăcerea sexuală.
Descrisă cel mai frecvent ecografic ca și un chist, diferă de un chist simplu prin capacitatea temporară de a secreta hormoni, necesari în mentinearea sarcinii. Corpul luteal apare la fiecare menstruație.
Osul mic, triunghiular de la baza coloanei vertebrale
Mucoasa interioară a uterului, la nivelul căreia se implantează sarcina. Endometrul este subțire la debut de menstruație, ingrosandu-se sub influența estrogenului și progesteronului. În absența unei sarcini, endomentru va fi eliminat prin sângele menstrual la următorul ciclu. În mod normal endometrul trebuie să aibă max 1 cm grosime în perioada reproductivă, iar după menstruație acesta trebuie să fie fin. În menopauză endometrul este subțire.
Structuri pereche, localizate de-o parte și de alta a uterului.
Partea superioară a vaginului care înconjoară colul uterin.
Pliurile pielii din jurul deschiderii vaginului.
Stratul muscular al uterului. Locul de dezvoltare a fibroamelor uterine și adenomiozei.
Organ pereche specific femeilor, localizat lateral de fiecare parte a uterului, în prelungirea trompelor uterine, cu rol în secreția estrogenului și progesteronului necesare pentru funcționarea normală a aparatului reproducător.
Zona dintre deschiderea vaginală și anus.
Articulația din partea din față a pelvisului care se poate destinde în timpul nașterii.
Țesut conjunctiv care separă rectul de vagin. La acest nivel pot să apară focare de endometrioza
Ligament care face parte dintr-un ansamblu de structuri cu rol în a ține uterul în poziție. În timpul sarcinii, pe măsură ce uterul crește, acesta se întinde, determinând disconfort.
Organul în care fătul crește în timpul sarcinii.
Canalul care leagă colul uterin de vulvă.
Absența menstruației. Amenoreea primară – pacienta nu a avut niciodată menstruație. Amenoree secundară – pacienta, care nu mai are menstruație de cel puțin 6 luni
Absența ovulației într-un ciclu menstrual.
Temperatura corpului în repaus, utilizată pentru a urmări ovulația.
Sângerări reduse între menstruații, sub forma de “chilot pătat”. Sunt frecvent întâlnite la pacientele care utilizează contraceptive cu progesteron
Numărul de zile între două menstruații, luând în considerare prima zi a ciclului menstrual. Un ciclu menstrual are în mod normal între 21-35 de zile.
Cicluri menstruale dureroase.
Flux menstrual redus
Sângerare menstruală abundentă.
Un hormon care declanșează ovulația.
Ciclu menstrual abundent și anormal de lung.
Sângerare neregulată între menstruații, cu origine uterină
Eliberarea unui ovul (sămânță feminină) de la nivelul folicului ovulator. Apare de obicei la mijloc de ciclu menstrual și se poate asocia cu disconfort.
Cicluri menstruale frecvente, care apar la mai puțin de 21 de zile.
O formă severă de sindrom premenstrual cu schimbări intense de dispoziție.
Simptome cum ar fi schimbări de dispoziție, balonare și crampe care apar înainte de menstruație.
Hormoni care prin natura lor provoacă vasoconstricție, răspunzătoarea de crampe menstruale.
Lichidul care înconjoară fătul în uter.
Contracții ușoare, neregulate în timpul sarcinii
Momentul din timpul nașterii când capul bebelușului începe să iasă din canalul de naștere.
Dilatarea colului uterin în timpul travaliului, măsurată în centimetri. Dilatația completă este considerată de 10 cm.
Subțierea colului uterin în pregătirea pentru naștere
O afecțiune severă în timpul sarcinii caracterizata prin hipertensiune arterială și convulsii.
Tăierea perineului cu foarfeca în timpul nașterii pentru a ajuta nașterea fătului.
Modul în care fătul este poziționat în uter (de exemplu, longitudinală- cu axul mare al fătului paralele cu axul mare al mamei; transversală- cu axul mare al fătului perpendicular față de axul matern).
Distanța de la osul pubian până la partea superioară a uterului, termen utilizat pentru a estima creșterea fetală. De regulă la o sarcină de 20 de săptămâni, uterul ajunge până la ombilic.
Valori anormale a glicemiei, detectate pentru prima dată în timpul sarcinii.
Perioada de timp în care fătul se afla în uter (gestația la om durează aproximativ 40 de săptămâni).
Termen folosit în obstetrică ce definește de câte ori a fost femeia însărcinată.
Păr fin care acoperă corpul bebelușului intrauterin.
O linie hiperpigmentata care poate apărea pe abdomen în timpul sarcinii.
Afecțiune care apare la naștere, în care bebelușul respiră lichid amniotic meconial.
Un hormon care stimulează contracțiile uterine în timpul travaliului.
Un organ care asigura legătură dintrcare furnizează nutrienți și oxigen bebelușului în timpul sarcinii.
Travaliul care începe înainte de 37 de săptămâni de sarcină.
© dr. Bene-Moza Andreea 2024